Zâmbește fricii

Mărturisesc că m-a intrigat titlul când am văzut respectiva carte. Cum adică să zâmbești fricii? Mai degrabă să eviți frica, să te lupți cu ea, poate chiar să fugi de ea sau să prezinzi că tu ești șmecher și nu ți-e frică. Îmi stăruie în minte o concluzie a cărții: “Să fii curajos înseamnă să nu-ți fie frică de tine.” Ultimul an mi-a pus în față câteva asemenea momente speciale, în care m-am confruntat cu ideea dacă trebuie să îmi înving frica, să o controlez (deși nu prea ai cum) sau să o accept și să merg înainte cu ea.

Citește mai departe »

43 and counting

Inspiratia vine de obicei cand nu o programezi. De data aceasta, i-am deschis usa cu Dire Straits si un pahar cu vin, in linistea noptii sau de fapt a zilei urmatoare. Ma intreba un participant la curs acum ceva timp cum reusesc eu sa gestionez participantii dificili. Si raspunsul meu l-a cam incurcat pentru ca mi-am adus aminte si i-am reprodus una dintre primele formule magice pe care le-am invatat la inceputul carierei de trainer (si imi repetam in minte aceasta formula, ca sa ma adun mental). Wow, sunt mai bine de 21 de ani de atunci… “Nu exista participanti

Citește mai departe »

Oul

Erai in drum spre casă când ai murit. A fost un accident. Nimic deosebit sau spectaculos, totuşi, un accident fatal. Ai lăsat in urma ta o soţie şi doi copii. A fost o moarte nedureroasă. Cei din echipa medicală pentru urgenţe au făcut tot posibilul să te salveze, dar în zadar. Trupul tău era atât de rău zdrobit, încât a fost mai bine pentru tine aşa, crede-mă. Şi atunci a fost momentul în care te-ai întâlnit cu mine. – Ce… ce s-a întâmplat? ai intrebat. Unde mă aflu? – Ai murit, ţi-am răspuns eu, direct. N-are rost să ne ascundem

Citește mai departe »
doi-calugari-budisti-lift

Doi călugări budiști și un lift

Doi călugări budiști, Tanzan si Ekido calatoreau împreuna pe un drum noroios de țara. Ploua torențial si asta întreținea noroiul si îngreuna deplasarea oricui. La un moment dat ajung la o răscruce de drumuri si văd o tânără de o frumusețe deosebita, îmbrăcată intr-un kimono foarte fin si in sandale de pai, chinuindu-se sa găsească un mod de a traversa drumul fără sa se murdărească. “Hai sa te ajut, domnisoara” i-a spus Tanzan, fără alta introducere. Si a ridicat-o in brațe, traversând drumul cu ea, înfundându-se in noroi pana la glezne. Apoi cei doi călugări si-au continuat drumul. Ekido nu

Citește mai departe »

Despre armuri si trestii

Sunt mulți “cavaleri” in “armura” in jurul meu. Uitându-ma in oglinda văd ca sunt si eu unul dintre ei. Încă. Unii au primit armurile de la părinți, alții si le-au construit singuri, in timp. Fara sa-si dea seama probabil, cum m-am prins eu despre mine. E tare sa fii protejat. Adică sa crezi ca te protejează. Iti spui in mintea ta ca nimeni nu te atinge, ca nimic nu intra prin “armura” ta. Realizezi însă la un moment dat ca nu esti flexibil. La unii momentul vine pe la 30-31 de ani, la altii pe la 40 sau 50, depinde

Citește mai departe »

O poveste despre un alt fel de timp

Un calator traversa o vale ireal de frumoasa, in drumul sau spre un oras aflat la cateva zile distanta de locul unde se afla atunci. Realizand ca nu mai are timp pana se intuneca sa ajunga in cel mai apropiat oras, hotaraste sa se opreasca im primul sat pe care il va intalni. Apropiindu-se de sat, observa la un moment dat pe stanga drumului un cimitir. Curiozitatea il impinge sa se apropie de gardul cimitirului si sa se uite la cateva pietre funerare. Ceea ce citeste insa pe pietrele funerare il face sa se opreasca din mers si sa caute

Citește mai departe »

Zâmbește fricii

Mărturisesc că m-a intrigat titlul când am văzut respectiva carte. Cum adică să zâmbești fricii? Mai degrabă să eviți frica, să te lupți cu ea, poate chiar să fugi de ea sau să prezinzi că tu ești șmecher și nu ți-e frică. Îmi stăruie în minte o concluzie a cărții: “Să fii curajos înseamnă să nu-ți fie frică de tine.” Ultimul an mi-a pus în față câteva asemenea momente speciale, în care m-am confruntat cu ideea dacă trebuie să îmi înving frica, să o controlez (deși nu prea ai cum) sau să o accept și să merg înainte cu ea.

Citește mai departe »

43 and counting

Inspiratia vine de obicei cand nu o programezi. De data aceasta, i-am deschis usa cu Dire Straits si un pahar cu vin, in linistea noptii sau de fapt a zilei urmatoare. Ma intreba un participant la curs acum ceva timp cum reusesc eu sa gestionez participantii dificili. Si raspunsul meu l-a cam incurcat pentru ca mi-am adus aminte si i-am reprodus una dintre primele formule magice pe care le-am invatat la inceputul carierei de trainer (si imi repetam in minte aceasta formula, ca sa ma adun mental). Wow, sunt mai bine de 21 de ani de atunci… “Nu exista participanti

Citește mai departe »

Oul

Erai in drum spre casă când ai murit. A fost un accident. Nimic deosebit sau spectaculos, totuşi, un accident fatal. Ai lăsat in urma ta o soţie şi doi copii. A fost o moarte nedureroasă. Cei din echipa medicală pentru urgenţe au făcut tot posibilul să te salveze, dar în zadar. Trupul tău era atât de rău zdrobit, încât a fost mai bine pentru tine aşa, crede-mă. Şi atunci a fost momentul în care te-ai întâlnit cu mine. – Ce… ce s-a întâmplat? ai intrebat. Unde mă aflu? – Ai murit, ţi-am răspuns eu, direct. N-are rost să ne ascundem

Citește mai departe »
doi-calugari-budisti-lift

Doi călugări budiști și un lift

Doi călugări budiști, Tanzan si Ekido calatoreau împreuna pe un drum noroios de țara. Ploua torențial si asta întreținea noroiul si îngreuna deplasarea oricui. La un moment dat ajung la o răscruce de drumuri si văd o tânără de o frumusețe deosebita, îmbrăcată intr-un kimono foarte fin si in sandale de pai, chinuindu-se sa găsească un mod de a traversa drumul fără sa se murdărească. “Hai sa te ajut, domnisoara” i-a spus Tanzan, fără alta introducere. Si a ridicat-o in brațe, traversând drumul cu ea, înfundându-se in noroi pana la glezne. Apoi cei doi călugări si-au continuat drumul. Ekido nu

Citește mai departe »

Despre armuri si trestii

Sunt mulți “cavaleri” in “armura” in jurul meu. Uitându-ma in oglinda văd ca sunt si eu unul dintre ei. Încă. Unii au primit armurile de la părinți, alții si le-au construit singuri, in timp. Fara sa-si dea seama probabil, cum m-am prins eu despre mine. E tare sa fii protejat. Adică sa crezi ca te protejează. Iti spui in mintea ta ca nimeni nu te atinge, ca nimic nu intra prin “armura” ta. Realizezi însă la un moment dat ca nu esti flexibil. La unii momentul vine pe la 30-31 de ani, la altii pe la 40 sau 50, depinde

Citește mai departe »

O poveste despre un alt fel de timp

Un calator traversa o vale ireal de frumoasa, in drumul sau spre un oras aflat la cateva zile distanta de locul unde se afla atunci. Realizand ca nu mai are timp pana se intuneca sa ajunga in cel mai apropiat oras, hotaraste sa se opreasca im primul sat pe care il va intalni. Apropiindu-se de sat, observa la un moment dat pe stanga drumului un cimitir. Curiozitatea il impinge sa se apropie de gardul cimitirului si sa se uite la cateva pietre funerare. Ceea ce citeste insa pe pietrele funerare il face sa se opreasca din mers si sa caute

Citește mai departe »