De ziua Romaniei…

… campania electorala continua in acelasi stil mizerabil, cu aceiasi actori care practic merg intr-o singura directie: discreditarea. Stau si ma intreb oare de ce intr-o campanie electorala in care ar trebui sa castigi simpatia si voturile electoratului prin ceea ce vrei sa faci si prin ceea ce esti, la noi candidatii se ataca cu dosare, filme, afirmatii josnice si restul arsenalului de rigoare. Oare chiar au disparut toate argumentele care pot fi spuse sau candidatii nu au, in realitate, nimic de spus, si atunci prefera sa distraga atentia catre subiecte de senzatie.Alba Iulia 1918

Impresia mea este ca a doua varianta este cea preferata, mai ales daca ne gandim ca o parte mare din romani citeste hartia numita Click sau altele similare. Cand ma gandesc ca subiectele de senzatie fac audienta la posturile TV, mi se pare normala turnura pe care a luat-o campania electorala. Nu m-ar mira daca ar mai aparea pana vineri si alte subiecte despre cum mananca fiecare candidat, ca unul nu tine coatele pe masa, sau ca in copilarie se apucase de fumat.

Imi este sila de ceea ce se intampla in aceste momente in campania electorala. Pe de alta parte, imi dau seama ca traiesc in Romania si ca lucrurile nu pot fi altfel in acest moment. Poate ca in 10 sau 20 de ani se vor schimba. Astazi insa ele mi se pare normale.

De ce? Pai sa ne uitam putin la istoria noastra. Ca de acolo ni se trag cele mai multe dintre comportamentele sau conditionarile sociale. De exemplu, astazi sarbatorim Ziua Nationala. Care este sarbatoarea asociata? Unirea Romanilor. E interesant ca din 219 state ale lumii, 120 au ca sarbatoare nationala ziua independentei, urmate de ziua constitutiei, diverse sarbatori locale (religioase, ale regilor/reginelor) si, in mod atipic, senzational si unic, Romania si inca 2-3 tari au ca sarbatoare unirea. Ce e interesant insa la noi este ca sarbatorim unirea, cu alte cuvine, in sfarsit ne-am unit si noi, dupa incercari ratate sau secole in care am fost despartiti. Ce e diferit la noi fata de Germania (care sarbatoreste si ea unirea celor 2 Germanii, dupa razboi), e ca la noi e o sarbatoare cu adanci radacini in istorie.

Romanii au fost incapabili (din diverse motive) sa se uneasca. Au fost cateva incercari in istorie (2, daca nu punem la socoteala perioada dacilor), din care una a fost cu forta (Mihai Viteazul). Cu alte cuvinte, noi ne sarbatorim in fiecare an performanta de a ne uni intr-un stat. Ce facem insa in restul de 364 de zile ale anului? Ne demonstram noua ca de fapt unirea a fost doar juridica, ca romanii nu sunt uniti deloc, ca ei pun zilnic in practica vorba: “Sa moara capra vecinului”.

Mai am un argument, care tine de geografie: Carpatii ne despart, nu ne unesc. Si asta de secole. Si nu e de ignorat. Atunci cand tara iti este despartita de munti, cand provinciile istorice au urmarit linia muntilor, la ce poti sa te astepti de la urmasii celor care au trait separat, nu impreuna in acelasi bazin hidrografic? Eu nu ma astept, din pacate, decat la reactii de genul celor deja traditionale: romanii din strainatate sunt dezbinati, ziaristii romani arata si altora ce scandaluri avem astfel incat ne facem singuri ce cacao in fata altora, politicienii romani se faulteaza unii pe altii in loc sa arate cum sunt mai buni unii decat altii etc. M-am plictisit de aceasta lupta surda, in care nimeni nu castiga, in care se consuma o energie negativa orientata catre distrugerea celuilalt. In acest context, ce sa construiesti (metaforic vorbind), intr-o tara unde indiferent cat de mult sau putin bine faci, invariabil vor fi unii care sunt nemultumiti?

“Imi este draga aceasta tara, insa pacat ca e locuita”. E trista dar adevarata glumitza despre noi.

Nu sunt pesimist. Daca as fi fost asa, as fi plecat demult din Romania. Sunt optimist. Ma bucur ca reusesc sa vad lucrurile altfel decat unii romani pentru care viata este doar un lung sir de activitati monotone de genul: serviciu-acasa-televizor-mancare-somn-serviciu. Ma bucur ca am avut un tata (profesor de istorie) care mi-a aratat o alta fata a istoriei noastre fata de cea din carti, ma bucur ca imi place sa citesc si ca asta m-a ajutat sa inteleg lumea si altfel decat de la televizor sau din presa de senzatie, ma bucur ca am ajuns sa cunosc oameni geniali care mi-au deschis ochii.

Daca nu as fi optimist, nu as fi trainer si nu mi-as pune energia in a deschide oamenilor perspective diferite care sa-i ajute sa fie mai fericiti. Daca nu as spera ca la un moment dat ne vom trezi la realitate si vom lasa deoparte toate maruntele ambitii de distrugere a vecinului doar pentru ca noi nu suntem capabili sa fim mai buni decat el nu as depune energie pentru a fi schimbarea pe care imi doresc sa o vad in jur.

Daca nu as fi optimist, nu as vedea ca mai avem sanse, ca suntem destul de multi dar nu suficienti care ne-am trezit, care facem lucrurile altfel, care vrem sa schimbam aceasta mentalitate gaunoasa, de origine fanariota si otomana, cu influente gen “bacsis-hatâr” catre una mai productiva, mai incurajatoare, mai orientata care rezultate, mai apropiata de ceea ce erau stramosii nostri (da, aia numiti daci despre care nu avem habar prea multe).

Va doresc “La multi ani!” de ziua noastra, a romanilor si sper ca in fiecare zi a anilor care urmeaza sa fim la fel de uniti cum sarbatorim astazi, adica pe bune.

Leave a Comment