Nu ai nevoie de Tibet pentru liniște 

Împărtășesc și în scris lecțiile mele despre țara celor peste 200.000 de lacuri (Finlanda): de ce cred că este un fel de Tibet european, un efect neobișnuit al educației, cum schimbi mentalitatea cu 15 cenți si ce cuvânt finlandez mi-a schimbat perspectiva despre ideea de relaxare.

1.Nu ai nevoie de Tibet pentru liniște 

Impresia mea despre Finlanda, fără să fiu turist și să bifez doar atracții ci încercând să înțeleg ce e în spatele culturii lor, este că e o țară de oameni modești, fără fițe istorice și care caută să-și optimizeze stilul de viață. Oarecum opus cu nevoia mediteranean-balcanică de a face bravadă.

Dacă vrei să trăiești calm, să simți liniștea sau starea de prezență conștientă nu e nevoie să mergi într-o mănăstire în Tibet. Poți să te duci în Finlanda, stai câteva zile la o cabană pe marginea unui lac, în liniște. Prin contrast cu această stare a lucrurilor, am realizat cât de grăbit sunt (încă). Eram pe autostradă cu amicul din Finlanda, care conducea cu 100 km/h (fără să fie radare) și eu apăsam podeaua cu piciorul pentru a accelera. Mi-a spus că facem 2 ore până lângă lacul unde are cabana și fix 2 ore am făcut. Fără grabă, fără neprevăzut. 

E o realitate stranie: stăm la masă 4 oameni, cu ceaiul sau cafeaua în față și apar momente de tăcere în care fiecare se simte bine că e liniște. Nu trebuie să vorbească tot timpul cineva. E un fel de ritm al liniștii întrerupt din când în când de conversații. Niste dubioși finlandezii ăștia, nu?

2.Despre generația tânără

Aflu că generația tânără nu mai aleargă după vacanțe exotice precum părinții lor și preferă călătorii în orașe apropiate celui în care locuiesc. Motivele: poluează mai puțin cu transportul, contribuie la afacerile locale prin ceea ce cheltuie in vacanțe și fac economii. Nu cred ca Finlanda e o țară săracă însă există o mentalite de cumpătare. În plus, beau foarte putin alcool. E un comportament diferit, schimbat față de acum 100 de ani, după cum îmi spuneau finlandezii mai în varsta cu care am vorbit. Ei sunt surprinși că tinerii de azi sunt mai conștienți și mai cumpătați, mai cu picioarele pe pământ.

Indiferent de ceea ce cred unii sau altii despre acest comportament, e o tendință interesantă de urmărit: educația de calitate îi ajută pe oameni să înțeleagă că au de ales în orice moment. Asta e dovadă de maturitate: să ajungi să înțelegi că viața e un șir lung de decizii pe care tu le-ai luat, fără să dai vina pe alții pentru viața nefericită pe care crezi că o ai.

3.Cum schimbi mentalitatea cu 15 cenți

Un lucru constatat în supermarketuri: poți să faci bani dacă returnezi cutii de aluminiu și ambalaje PET. Nu te plătește nimeni în plus și nu pierde nimeni de fapt. E vorba de o modificare în sistem care a generat o schimbare fundamentală de comportament, cu beneficii asupra mediului: oamenii nu mai aruncă la gunoi cutii de aluminiu sau ambalaje PET. De ce? Pentru că atunci când cumpără de la magazin o bere, un suc sau o sticlă de apă, plătesc magazinului de unde l-au cumpărat 15 eurocenți în plus pentru fiecare ambalaj. Iar când returnează ambalajul gol la colector, primesc un voucher cu acea sumă înapoi pe care îi pot cheltui în magazinul de care aparține colectorul de ambalaje. 

Interesant mi se pare faptul că prin adăugarea a 15 cenți, oamenii au devenit conștienți de faptul că plătesc o taxă pe gunoi. Își țin țara curată pentru că plătesc în plus (de fapt pierd bani) dacă aleg să arunce la gunoi ambalajul.  

4. Cuvântul finlandez Fiilistely (se citește cu jumătate din viteza normală iar “Y” din final e “ü” din germană)

Ajung acum la cuvântul finlandez. E de fapt un fel de neologism și barbarism lexical în același timp. El exprimă o stare de a conștientiza emoția pe care o trăiești și a o integra în timp ce o simți. Finlandezii au încercat să-mi echivaleze cuvântul în engleză și am găsit că se traduce printr-o sintagmă. Am căutat în română și același rezultat: am înțeles că îmseamnă să savurezi momentul și în același timp să fii conștient ce simți și să integrezi asta. 

Iar finlandezii asta fac. De fapt uneori nu fac nimic, stau și se simt: prezenți, calmi, relaxați, în moment. Fără manele, fără vorbe aiurea, ascultă și se ascultă pe ei. E o dimensiune interesantă a liniștii care se contrapune paradoxal dar zic eu natural specificului gregar și gălăgios al latinilor-mediteraneeni. Să ne înțelegem: nimeni nu e defect. Fiecare nație cred că e acordată cu natura și geografia locului unde viețuiește. Nu îmi pot imagina italieni liniștiți și calmi la fel cum nu îmi pot imagina finlandezi gălăgioși, răcnind unul la altul sau râzând zgomotos. Evident, sunt și excepții.

După întoarcerea din Finlanda am decis sa pun in scris 2 teme practice care sper să te inspire:

Timpul cu tine

Mi s-a părut oarecum exagerat în prima zi să văd cum finlandezii stau tăcuți și nu îi deranjează asta. Mi-am spus că poate vor să mă impresioneze. Dar ei așa sunt de fapt. 

Fără să îi copiem pe finlandezi, invitația mea pentru tine e să te gândești tu cum stai la capitolul timp pentru tine? Dacă nu ești mulțumit(ă), ce ai de gând să faci să devii puțin mai… finlandez(ă)?

Întâlnesc frecvent în workshopurile în care lucrez cu oamenii să își identifice valorile personale reale că destul de mulți realizează că timpul pentru ei nu există în top 3 sau 5 valori în viața lor. Implicit, nici nu prioritizează asta, pentru că nu au nicio valoare cheie care să determine așa ceva. 

Fă-ți următorul mini-audit: 

  • Câte minute de timp cu tine ai pe zi? Sunt minute alese constient sau “furate” din alte activitati?
  • Câte minute de timp cu tine ai vrea în mod ideal să ai pe zi?
  • Care e primul pas, cel mai mic și mai simplu pe care îl poți face acum ca să te apropii de acel ideal?
  • Cum arată locul/locurile în care petreci acel timp?
  • Ce ai schimba la el(e) acum pentru a le face mai prietenoase și a te ajuta și mai mult să te bucuri de timpul cu tine?

Fiilistely

M-am gândit care e aplicarea în practică a acestei practici: să simți conștient starea în care ești și să o integrezi. 

Cea mai simplă practică pentru a deveni mai prieten cu stările în care te afli e să numești emoțiile pe care le simți. Exercițiul pare aparent banal: mă simt anxios, îmi spun mental (sau verbal) că simt anxietate; mă simt entuziasmat, îmi spun că mă simt entuziasmat și așa mai departe.

Care e șmecheria, ar zice unii? Ne jucăm practic cu creierul nostru. Ne automanipulăm.  Știu, manipulare sună a ceva malefic însă asta depinde doar de cum privești cuvântul. Firește, îi poți da o conotație negativă. Sau nu. Și poți alege să îți manipulezi propriul creier, pentru a obține tot tu o stare diferită, de control sau de echilibru. 

De fapt această tehnică e antrenament mental. Ăsta e de fapt câștigul: creierul tău va învăța să recunoască emoțiile pe care le simți să și să mai diminueze din reacțiile sale exagerate. De ce e important acest aspect?  

Orice emoție manifestată exagerată e un dezechilibru. Noi funcționăm bine în stare de echilibru, natura funcționează în echilibru, universul e în echilibru. Și noi putem avea emoții echilibrate, adică să le simțim moderat pe toate, nu dezechilibrat. Starea noastră de echilibru mental și emoțional e o stare de bine. Când ne simțim în controlul unei situații, în controlul nostru.

Așadar, dacă vrei să “preiei controlul emoțiilor” tale (așa cum am auzit că vor unii oameni), cel mai aparent simplu pas e să exersezi să îți numești emoțiile pe care le simți, când le simți. 

Atenție, e posibil să nu funcționeze perfect din prima. De ce? Pentru că dacă nu ți-ai antrenat creierul cu această tehnică, el nu va reacționa imediat la acești noi stimuli. E la fel ca la antrenamentul sportiv: ca să intri în formă, ai nevoie de antrenament o perioadă, nu se întâmplă nimic peste noapte. 

Să-ți fie bine.

Leave a Comment